Ziua ce va veni

Hai sa nu ne mai fim intr-o singura zi,
sa mergem pe strada ca oamenii banali,
pasind cadentat cu mainile in propriile buzunare...goale.

Hai sa nu ne mai gandim  la noi ca fiind doi,
ci fiecare traind in singuratatea umbrei sale,
din acea dimineata si pana intr-o alta ...dimineata.

Hai sa lasam libera ziua, sa uite cum era sa ne priveasca,
si noptii sa-i luam inapoi  clipa imbratisarii,
ceasornicului sa-i redam  orele mute si absurde.

Hai sa aduman si sa ne uitam o mie de clipe,
tu in mia ta, eu in mia mea,
sa nu ne mai intelegem rostul vorbirii,
cand tu vei vorbi mia de clipe in limba ta...eu in alta.

Si apoi, in ziua ce va urma sa ne intalnim la fel, intamplator
pe acelasi coridor, fara sa ne cautam, fara sa ne stim,
in alta zi acelei zile in care nu ne mai stiam,
sa  fie o alta zi din urmatoarea celor ce vor veni,
ca si cum ne-am intalni din nou prima data.
_________________________________________
Brandusa SimMb -Ziua ce a veni



Corabii

Nu sunt in corabia iubirii scufundata,
nici pe punte si nici in barca,
sunt doar o evadata.

Nu sunt pe cerul ce-si scrie sub ceata
dragostea uitata  cu riduri brazdata,
sunt doar de stele  descantata.

Nu sunt  pe-o insula pustie pierduta,
n-am la mine un sac cu vise plin,
sunt doar o scoica in apa.

Nu sunt  un vis cald si absent,
n-am un glas insistent,
sunt doar  doar a alta chemare.

Fluturi in par

Mi-am tatuat pe inima numele tau,
si-l port pasind alert in ritmul ei
pe strazile pustii din  glasul meu.

Asemeni unui fluture ma tem,
ca maine-i doar o alta  zi
in care tu n-ai sa-mi mai fii.

Ma simt valul ce vine frematand,
spre  al  tau tarm , fara un semn,
imbratisandu-te cu al vesniciei dor, nemuritor.


De tu ma stii, si eu te stiu,
 in dimineata acelui tarziu,
cand  mi s-au prins fluturi in par,

...  iar ei nu dor.  ( cu ei  eu zbor)
____________________________
"Brandusa SimMB - Fluturi in par




Risipire

Din toamna zidurilor inalte,
au ramas doar ele, ruinele mele,
pietre peste pietre asemeni unui templu uitat,
de ploile verdelor frunze scaldat;
unde nimeni nu-si mai pleaca fruntea
unde nimeni nu-si murmura rugaciunea.

Din toamna mersului pe frunze colorate,
doar pulbere de frunze uscate,
ce-o spulbera vantul, si-o imparte...
intre ruine si pietre o desparte.
_____________________
"Brandusa SimMB -Risipire




Tulburator

Am incurcat demonii cu ingerii albastri,
a incurcat paharele pline cu paharele goale,
in aceeasi oglinda ochi umanizati sticleau,
buze necunoscute lasau dare de ruj sau de sange
... nici nu mai stiu.

Intre mine si tine inimi pulsau cosmarul mortii lor,
si unghii cumplite  sfartecau si implorau,
a alta cale un alt spasmotic joc,
... nici nu mai stiu.

Balti de sange curbau cerul senin,
in praf de pusca amestecat cu vin,
si ochi priveau vicleni pe langa colturi de bloc,
corpuri albe se unduiau tulburator ,
asemeni ingerilor pacii vii, dar nefiind ei ..
... sau nu mai stiu.

Dar stiu ca nu eram in visul meu,
si nici in visul tau... inaltator .
_____________________________

" Brandusa SimMB -Tulburator





Nu-i nimeni aici

Picura ceara incinsa pe-a mea piele, la fiecare clipa ce trece fara un sens anume,
picura usturatoare si ritmica, incercand sa ma faca sa uit,  incercand sa ma puna la colt.

Pana cand ?! ... intreaba stingherita mintea.
Pana cand ?! .... intreaba inerta staruinta.
Pana cand arzi vointa si-o lasi inertia sa te impresoare, ca un praf in ochi, ca un nisip serpuitor ,
innecacios prin in a ta respiratie ?!

Uneori mi-e totuna, alteori uit sensul intrebarilor, si astern un timp nemasurat in mine,
care sa vada decent cum trec anii, ... sa nu stie a lor masura.

Alteori nu-i nimeni aici, si nici nu ma simt a fi in propriul trup. Sunt doar in  dangatul clopotelor de peste drum. Ele fixeaza ora, meticulor, mecanisme ce nu-si au vointa.

Si da... se face tarziu in mine, atat de tarziu incat sting cateva clipe lumina si stau fara sa respir, fara sa simt, fara sa stiu.
_____________________________
"Brandusa SimMB  -Nu-i nimeni pe aici




In vineri


Vinerea isi duce pe umeri norii si ceata, imbrobodita in negru, ca o tanara in doliu ce-si poarta spre tintirimul unui alt cimitir duminici de sange. Vinerea are un ecou de eliberare aiurit ... si totusi inauntrul ei silabiseste cu vocea iubirii rauri limpezi. Are fata luminoasa, ca o femeie insarcinata cu al ei prunc.Emana prin toti porii.
Vinerea taie partea osandita a saptamanii de pasii corupti eliberarii.
Iar daca inca nu m-am trezit ...sau ochii imi sunt inca in lumea viselor, imi salut visul si-l tin strans, apoi pornesc peste o alta vineri.
________________________

Cocktail

Dupa acest cocktail de vise, lampile s-au stins,
si-am ramas in luminile sufletelor noastre.
Oare vom sti sa ne luminam asemenea lor, a lampilor ?!

Argument

Lasati-ne sa consumam iubirea,
cum se consuma apa, vinul...painea;

lasati-ne sa consumam iubirea,
cum se consuma focul in lemnul ars din vatra;

si verbul "a iubi" sa-l folosim ca motto
intre coperti de ceata, in carti de viata, fara de prefata.

Lasati-ne sa consumam iubirea,
ca un deznodamant al firii, opus total gandirii.

Lasati-ne sa incercam macar,
... desi nu se consuma.
_______________________
Brandusa Simmb - Argument



Mi-e somn

Mi-e somn , atat de somn de tine,
incat deja te-am adormit in gand,
un somn plapand, un somn nocturn,
in care palpaim a lumanare,
in care murmuram o simpla alinare;
Mi-e somn, atat de somn de tine,
incat te strang cu-o patura mai groasa,
si te lipesc cu-o lacrima pufoasa,
de-al meu obraz tomnatic ... ce isi refuza sa adoarma.
Mi-e somn, atat de somn de tine,
ca nu-mi ajung, si nu-mi ajungi in zi,
cat ochii scanteiaza, cat inca pot clipi,
ca un strain te strig silabisind un nume.
Mi-e somn, atat de somn ... in mine.
____________________________
Brandusa Simmb -Lunatica