Ea si nemarginirea




Nu stiam nemarginirii sa-i cant nota, prea inalta pentru glasul meu mic, eu prea scunda a o atinge cu mana ... si-am adormit , si-am crescut, in ani si-n fapte ... acum e prea tarziu sa ma mai joc cu inima lumii.

Asa ca voi face un pas lateral si voi privi .


Batalii neterminate las in urma, batalii ce ma vor arata cu degetul.


Sarutari pe frunte, sarutari de plecari .






(foto : http://eternitateauneiclipe.blogspot.com/)

Comentarii

Ghost a spus…
"...acum e prea tarziu sa ma mai joc cu inima lumii."

ieşi afară şi joacă-te! joacă-te, că-ţi rup urechile!
Erys a spus…
unde pleci? poate iti urmezi propriile evolutii...si ce-s bataliile? lumea-i marunta, doar mici bucurii, mari dureri...
te sarut, ramai!
Brandusa a spus…
Ghost, am chiar si urechile mici, de ma tragi mai cresc si ele.
:)
Brandusa a spus…
Erys, unde sa plec ?? Stau, privesc .

Postări populare de pe acest blog

Ea - in Africa

Intregire