Nedumerirea asta o s-o port



Ea, nedumerita de la marginea lumii,
astepta sa-i ningi fulgii promisi.
El frumosul din capatul celalalt,
astepta sa-i strige dorul si amorul.

 Ceata deasa nu-i opri sa se gaseasca,
 orele tarzii nu-i desparti,
frigul nu stia sa ii opreasca.

 Ea nedumerire in prezenta lui,
 El mirare in absenta ei,
Ea purtand mirajul serilor virgine,
El tinand  pe tample clipele straine.

-  Nedumerirea asta am o s-o port.
(ii spuse)
- Mirarea asta ma-ngenunche.
(ii raspunse )

-Sa le schimbam in zori,
pe-o mana de cirese si-o galbena carafa...
(stia ca-i o copila si ofta)
- Nu  vom schimba nimic, .. si vom simti
nedumerirea si mirarea din iubirea noastra.


Comentarii

dor a spus…
Nedumerirea si mirarea... e atat de frumos ca intradevar nu trebuie schimbat nimic...
Brandusa a spus…
Dor, si nici n-am avea forta..desi credem ca o avem. :)
Borgia a spus…
Si atat de bine mi o facut poemul.. si tu..si starile tale..Multumim.
Brandusa a spus…
Borgia, duet in voci.

Postări populare de pe acest blog

Ea - in Africa

Intregire