Nevralgie

Nevralgii de toamna zgribulita,
dureri de os pe dos;
vise ce mor,
adanc, sunet mut,
ce-si geme refrene.


Nevralgii de copaci goi,
scrijelind inimi de doi
pe nude manechine.


O toamna intreaga 
am sa dorm,
impertinent, absent.


~ SimMB


31.10.2016

Cap II Fila 3

Privea biletul cu ochii mintii, in timp ce mainile coordonate din inima tastau :

Traieste in existenta ta si nu in existenta altora

Traieste cat urletul vantului nu tace,
cat apele muntilor se insiruie spre  mare,
fii tu ocean cand marea seaca-n nisip si-n sare.

Devenise o incurajare si o sustinere, si nu numai pentru ea. Se obisnuise sa nu iasa din rutina ce-i lasa liber stabilitatii. Nu risca decat daca era absolut impus, nu se arunca pe geam fara sa fie sigur o saltea mare, pneumatica, sa o prinda, iar geamul sa fie cumva jos, foarte jos. De data asta biletul la film impunea un risc.
Nu spusese nimanui de bilet, nu fusese  pus la vedere. 
Se imbraca nitel mai stralucitor, un jeans mulat, o bluzita fina gri metalizat, esarfa vernil, cizme scurte cu toc si mult parfum. Accentua luciul buzelor si conturul ochilor, fin, discret si pleca.

Ajunse devreme, sala de cinema era aproape goala. Nici nu retinuse numele filmului, ceva in engleza, un nume fara traducere. Nu se astepta la nimic, era calma si bazai cumva in barba :
- Na , am ajuns s-o fac si pe asta . Hm ! :)
Zgomotele din sala, miscari printre scaune anuntau ca sala se popula. Un sonor puternic ii tiui in urechi. Reclamele. Erau date la maxim, ceva obisnuit, dar parca acum ii patrundeau in stomac. Nervi, gandi ea.
O domnisorica cocheta aproape o calca pe picior incercand sa ajunga la scaunul ei, dupa ea un barbat astepta ca  EA sa se ridice si sa-l lase sa inainteze. Ok gandi, hai sus fata mea, domnul asteapta sa te ridici. 
In timp ce se reaseza,  barbatul ocupa scaunul de langa ea.
- Ciudat, incepe sa devina ciudat ! ...isi spuse in gand.
El era singur, domnisoara la cateva scaune mai incolo tot singura.
Sonorul dat la maxim, o facu sa-si duca instinciv mainile la urechi. Vecinul rase aprobator in coltul gurii. Si daca ar fi spus ceva nu l-ar fi auzit. EA era ok, protejata fiind de ochelarii negri 3D.

Filmul era de fapt povestea unei fetite ce-si traia copilaria printre daramaturi si bombe, printre soldati raniti, alaturi de mama sa, intr-un spital de campanie. Cu mainile ei micute si cu sprijinul mamei, reusea sa bandajeze, sa aduca apa, mancare, celor neputiinciosi din paturile de fier, schingiuti in lupta. Apoi filmul sari peste anii in care fetita deveni femeie, peste un timp in care studiase, peste anii adolescentei. Ingrid, asa se numea personajul principal, il intalni pe Paul, un tanar ce-si  ajutase tatal, medic, in acelasi spital de campanie. Plimbari lungi sub clar de luna, cina dupa orele de program si povestea lor sprijinita de amintiri comune. 
Era un film comod, placut, ochii priveau cadrele fara a lacrima. Paul oarecum increzator, dar stangaci in a darui. Ingrid ca un vulcan doritor de explozie si viata. Te bucura cu fiecare moment. 
Vecinul era incremenit in scaun, nu-i auzea nici respiratia. EA amortise si-si foia trupul.
- ...si eu am amortit . ...spuse el. E incomod. Am putea sta pe doua scaune, este loc in sala.  :)
Abia atunci EA ii studie fata si zambetul. Era placut, cu trasaturi alese. Ochelarii lui stateau pe cap. Par tuns scurt, negru, dur, asezat.
- Si ochelarii ?! arata ea soptit cu degetul spre ei.
- Stau cuminti!...glumi el. Mi-a amortit si nasul de la ei.
Povestea din ecran continua spre un final fericit, mici secvente picante  in care cei doi deveneau deprimati, lipsa banilor, lipsa conditiilor normale de a vietui in anii de dupa razboi, chinul reconstruirii umane si sociale,
si in cele din urma entuziasmul relatiei lor. Un final al sperantei  si al visurilor implinite.

Ea se ridica, scoase ochelarii si in lumina difuza din sala vazu figura omului ce-i daruise biletul. Se intoarse brusc spre vecinul de scaun. Acesta o privea  cu doi ochi mari si negri si parca astepta intrebarea ei fulger:
- Il cunoasteti cumva pe domnul acela din randul de sus, cel care sta in mijloc cu pardesiu negru si .... ?!
Vecinul de scaun privi spre directia aratata de ea.
- Nu e nimeni acolo.
- Era. Nu mai este. Dar cunoasteti cumva un domn ce corespunde descrierii mele ?
- Cunosc, da  cunosc. Am avut o conversatie cu un domn asemanator celui descris de dumneavoastra. Haideti sa iesim si va povestesc.

O invita la un ceai  si ii reda cum la fel ca si EA, era in aceeasi cafenea cand omul cu pricina ii darui un bilet la film. Brusc atmosfera se detensiona. Zambete la fiecare gest si intelesera ca au fost adusi sa se intalneasca. Conversatia tinu ore bune pana cand EA il intreba :
- Daca vrei sa ma cauti sau sa mai vizionam un film impreuna, scrie numarul meu de telefon. 
El scrise, apoi il transmise pe al lui.
- Bip, spuse EA...si toatea astea se intampla pentru ca ai fost un partener de film cuminte. Meriti sa-ti dau si adresa mea de blog. :)
Radeau ca niste jucarii ce le invarti cu cheia, fara oprire.
- Hai sa mergem, e tarziu...maine amandoi la munca.

 Puse frumos hainele pe cuierul din hol. Esarfa o aseza intinsa. In mod special o mangaie cu palma .
- Imi porti noroc, te voi purta cu drag.

Era noapte. Pe cand toti dormeau, EA vorbea in balcon cu luna.
- Spune tu luna, nu-s eu nebuna ?! :))) Hai copila mare la culcare.
...si incerca sa adoarma visul ce tocmai ii aparuse in viata.


                          ~ Sim MB

CARTE VRITUALA  pag.13




 (sursa foto : net )

Cap II Fila 2

Scrise mare :

Am intinerit cu fiecare frunza ce-a cazut,
cat am privit-o cum zboara;
am intinerit cu fiecare umbra ce mi-a stat de paza,
pentru ca m-a urmat si mi-a fost aproape;
am intinerit cu fiecare dintre voi cand v-am citit,
pentru ca am avut pe rand toate varstele voastre.

Realiza, la fiecare jumatate de ora ca in casa nu mai era nimeni, decat EA, si ca viata ii era plina doar acolo in taste. Se certa cu ele ca nu-i puteau transmite tonul conversatiei, si ades era interpretata gresit. Ba prea pe inalte, ba prea pe joase. Ba unora li se parea ca insinua ceva, si sareau ca arsi cu scuze si acuze.
- Doamne cata treaba am cu mintea omusorilor astia...dar ei cu mintea mea, aa ??!!...si se hlizi ca un dracusor impielitat, spre monitor.

Ii placeau sambetele asa cum ii placea si starea "dolce far niente", dar nu mereu. Alteori o incanta agitatia, multimea in care cu atata usurinta se putea pierde.
Se imbraca in graba, blugi, sosete, cizmulite, pulover , fular si geaca, si demara spre un Mall din apropiere. Pana acolo batu tic-tacul cu mainile, la piesele ce-i zbarnaiau din radio. Va cumpara niste esarfe colorate, foarte colorate. In fiecare zi din saptamana va luat cate una. Sa vedem de viata i se va preschimba in curcubeu, apoi va analiza promotiile zilei.
De fapt fugea din incapere. Spatiul se micsorase, pe virtual  toti  amutisera, iar mutenia asta o enerva.

Nu dragii mei, nu erau esarfe in culori vii, erau doar gri si alte culori spalacite, pentru ca viul nu se mai purta, murise subit odata cu invazia de gri. Da, gri avea si ea destul, nu-i mai trebuia. Gasi doar un portocaliu si un verde-vernil, ceva de genul. Insa forfota magazinelor o facu sa se piarda in multime, o relaxa si o molesi in acelasi timp. Forta cu care demarase nu mai exista. Se aseza la o masa, lua un frappe si o cupa de inghetata, sfidand parca frigul de afara.
Nu cunostea pe nimeni si nici nu-si dorea sa cunoasca. Total relaxata privea peste capetele oamenilor la jocul luminilor.
Un tanar se aseza langa o frumusete de fata, la o masa invecinata. Zgribulit ii adusese o floare. Ea zambea modest la gestul lui, iar el inca mai tremura, si nu de frig. Ii parea rau pentru el, stia ca tipa il va papa de viu, la ultimul fel si la ultima cerere pe care el nu i-o va indeplini. Dar na, asta e viata, si invers se intampla ades.

- Buna seara ! ...auzi un glas de barbat .
Se misca si vazu un domn care ii intindea un bilet.
- Ca dar din partea mea. Daca nu va supara, am vazut reactia mimicii dumneavoastra la bietul baiat  si la domnisoara de la masa vecina, cei care tocmai au plecat.
- Aaa, daaa, si ce s-a vazut ?!
- Ca stiti ce va urma. Un altfel de baietel am fost si eu, timid, daruind flori, si inca o mai fac. Unele domnisoare sau doamne considera gestul ca fiind deplasat, atunci cand nu ne cunoastem, si ca le-as perturba existenta cu daruri. Am ramas nostalgic vremurilor cand eram un incurcat si nu stiam sa ofer.
 EA ii zambi si-l invita sa ia loc. Parea un domn fin, distins si disponibil la povesti, dar preciza totusi :
- Eu tocmai am terminat consumatia aici, dar daca tot vom povesti pret de cateva minute, va rog sa luati loc in fata mea.
- Multumesc, am sa stau si am sa va daruiesc acest bilet la film.
Ea rase dand capul pe spate :
- Domnul meu e tarziu, am de mers pana acasa, asa ca va voi refuza, si la film merg cu prietenele sau in gasca cu amici, sub nicio forma nu acum cu dumneavoastra.
- Mi-am imaginat, iar biletul este doar pentru dumneavoastra, eu acum am vazut filmul si mi-a placut...asa ca m-am gandit sa daruiesc sansa de a-l viziona cuiva ce sper ca-l va intelege si-l va trai la fel ca mine. Biletul este pentru saptamana viitoare, si daca nu vreti sa-l folositi il puteti darui altcuiva. V-am spus de la inceput ca exersez ne-refuzul. :)
Se ridica, o saluta, ii zambi ca un sfant si pleca incet spre un alt etaj.

EA amuti, privi biletul ametita si murmura:
- Cred ca m-a vizitat un inger !!!

Acasa puse biletul langa tastatura, si simti cum o prinde frisonul. O fi de la oboseala, o fi de la ganduri, efect al bunatatii ingerului sau o fi destin.

Cert este ca in vis omul ii reaparu si-o stranse ca un parinte in brate :
- Fata mea, e un dar pentru sufletul tau, nimic mai mult. Invata sa te bucuri de daruri !

Sunetul ceasului o trezi brusc, ca de obicei, spre o noua zi frumoasa din viata.


                                                                            ~ SimMB

CARTE VIRTUALA pag.12




Oameni

Sunt oameni prea mici si oameni prea mari,
oameni ce lovesc din greseala
sau dimpotriva, cu buna stiinta.

Sunt oameni ce simt prea mult si oameni ce simt prea putin,
oameni ce nu inteleg sau nu vor sa inteleaga
pentru ce, si ce de exista in viata.

Sunt oameni strambi si oameni drepti,
oameni ce se ciobesc in inutile lupte,
cu sange pe maini, cu sange pe buze.

Sunt oameni  de bine si oameni cruzi,
oameni ce firimitura de paine ti-o dau
si altii ce musca si carnea din tine.

Sunt oameni adevarati si oameni falsi
oameni la care minciuna e-un dar,
iar adevarul cruzime.

Sunt zeci, sunt mii ...zeci de mii, miliarde,
ii poti juca la loto sau la poker, cu Dumnezeu,
muritorilor le  poti face sarade.

O intrebare surda si absurda iti tacaie-n ceas :
- Tu ce tip de om vrei sa fii ,
unde-ti lasi viata sa curga, pe care fagas ?!
Ai raspuns, nu te-aud .
Nepasator  am devenit intre timp, mut si surd,
nu te mai zbate in van, nu te vad, m-ai orbit intre timp.

                                   
                                            ~ SimMB



Cap II Fila 1

- Stai, stai, ai rabdare sunt in balcon ! ...striga EA, de parca cel ce-i scria mesajul o si auzea.
Cu un carlig de rufe tinut cu buzele, o bluza intr-o mana, si ... EA deschise grabita linkul melodiei primite.
Ha, ii placea. Si-i raspunse :
- Esti un romantic incurabil dragule ! Asta trimiti tu fetelor in loc de flori ?!
- Daca te-am surprins bucura-te si danseaza !  :)
Ea topai inapoi spre stenderul de rufe. Dansa in jurul lui, se impiedica, rasturna cosuletul de carlige, chicoti, le aduna si gafaind tasta :
- Multam' pentru muzica si multam' ca ai ocolit asa fin raspunsul. Chiar nu ma interesa.
- Draga mea, nu sunt aici la agatat . :) ... o apostrofa el.
- Ok. S-a inteles stimabile. Atunci distractia continua. :))
 Aspiratorul bazaia, dar nu avea puterea sa acopere sunetul din boxe. Harmalaia se termina odata cu asezatul casei cu josul in sus si nu invers. La final EA se tranti franta cu un pahar de apa in mana, pe scaunul din fata calculatorului. Invinsese praful si dezordinea.

Din spatele ecranului barbatul activase o lista impresionanta de melodii. Zarva asta o deconectase din plictiseala obisnuitei zi de curatenie. Il lasa la pupitrul de comanda si pleca spre baia relaxanta, nu fara a-i multumi.
- Hello ! Ii multumesc baiatului cu muzica :) . Gata treaba, gata si energia mea. Am curatat si am dansat, acum urmeaza baia.
Ca raspuns el ii surase.

O tinuta lejera si hai la hoinarit fata frumoasa...isi spuse in sinea sa. Ia sa vedem unde si ce s-a mai produs demn de luat in seama. Dar nu reusi sa parcurga doua randuri pe blogul fetei-canar ca interfonul suna.
  Ups, uitase pur si simplu. Avea invitati la masa. Un baietel de  zece anisori si sora lui mai mica stateau in pozitie de drepti in tocul usii. Erau copii unei femei ce facea curatenie prin bloc, pe scara. Isi intretinea singura progeniturile. Tatal plecase la munca in afara si nimeni nu mai stia nimic de el.
EA nu se fastaci si ca si cum totul era deja aranjat, puse mana pe telefon si comanda mancarea lor preferata ...
- Traiasca pizza ! ... rase ea .
- Traiasca pizza ! ... strigara si ei.
Timizi la inceput, paseau cu grija pe gresia curata. Ii adusesera un buchet de "tufanele" (cum le denumisera ei) din gradina lor. Erau niste crizanteme mici, movulii si portocalii. Frumoase si firave.
Pentru  ca asteptarea parea grea, iar copiii isi framatau manutele EA le propuse scurt :
- Copii am niste banane mici invelite in ciocolata. Ce ziceti mancam intai desertul ?
Ei mustacira dar raspunsera intr-un glas :
- Daaaa !
Le placea libertatea de a schimba ordinea mesei, apoi mancara mar taiat felii subtiri si in cele din urma ajunse si baiatul cu pizza. O infulecara cu mainile goale, asa cum EA le indicase.
- E mai buna sa o mancam rupta felii, tinuta direct in mana. Spalam mainile si apoi ne servim.
Ii povestira printre inghitituri cat e de buna, cum salivasera la o felie si cum baiatul primise o bucata de la un coleg de clasa, si ii adusese jumatate si fetitei.
Abia isi abtinea lacrimile, dar nu le arata copiilor mirarea ei, nu vroia sa-i jicneasca prin compatimire exagerata...vroia ca viata lor sa li se para normala. Si EA fusese un copil ce-si chibzuise bucatica de paine, nu se lafaise in lux si-n sapte feluri pe masa. Si EA primise in dar bani si bucate alese, hainute si excursii , iar acum inima o punea sa daruiasaca.
Le puse suc din belsug, biscuiti la pachet si le asculta povestile copilaresti.
La plecare ii stranse in brate si le promise o iesire la cofetarie. Ea insasi se simtea un alt copil, putin mai mare ca ei. Erau minunati.

Stranse masa, reporni masina de spalat si visa cu ochii deschisi la serile din casa bunicilor, cu turte pe plita, felii de cartof copt si must. Bunicul povestind din razboi, bunica  stand la masa cu o mana la obraz si focul licarind in vatra. Alt copil, EA, alt timp, alta generatie.

Ofta cand privi ceasul. Se facuse tarziu, noaptea aducea ploaie si primii fulgi de zapada. O zapada timpurie ... si un maine, o alta zi din viata.

                                                                ~ SimMB


CARTE VIRTUALA pag.11



Peste N ani



Va veni un timp
sa te mint;
cand tu-mi vei fi crez
si miez;
sa uiti ca ti-am spus un adevar
ucigator;
locul sa-l umplem cu frumos,
armonios,
tampla langa tampla,
mana in mana,
nenumarate batai de inima,
in noi,
intr-un infinit nedefinit,
al tau,
verde cetina, eu,
tu, bradul meu.

                                                     ~ SimMB

(sursa foto :http://www.radiounirea.ro/wp-content/uploads/2015/07/ghicitul-in-cafea.jpg )

Cap I Fila 10

Usa se tranti in spatele ei. Vantul de afara zbura frunzele cazute pe asfalt. Vartejul o zgribuli.
Un alt trecator grabit o izbi lateral, de un umar. Nu spuse nimic, marai de durere.
Odata ajunsa in casa, dupa un lung sir de plati si cumparaturi se aseza extenuata la masa din bucatarie.
- Doamne ce vijelie ! ... trecu mana prin par, si se odihni pret de cateva minute cu fruntea prinsa in palme.
Lumea era agitata, natura era la fel. Frunze se certau cu crengi, inimile se certau cu sufletele. Haos. Dar va veni inghetul , se va asterne pacea. Ca sa vezi cum poate transforma inghetul !

Puse un ibric pe foc. Avea o lamaie intr-o mana, telefonul in alta. Sporovaia cu o cunostinta despre niste ore de aerobic, nu departe de locatia ei, dar pofta de ele ii trecuse.
Deschise televizorul, apasa pe un program de muzica veche si-l lasa la tare. Trebuia sa se reculeaga, sa-si adune in ordine gandurile ravasite.

 Maine va face ordine. Da, maine. Astazi citea deja mesajele private din casuta blogului ei. Astazi compunea in poezie vartejul de afara. Si-ar fi dorit o soba cu lemne, un semineu, ... focul sa-i sclipeasca in ochi, iar EA pur si simplu sa arda cu el. Chintesenta vietii sa stea in jaratecul de dupa, in cenusa ce va renaste sa redevina flacara. Vise. Da, vise. Nu  i le putea curma nimeni. Avea dreptul la ele, avea dreptul sa viseze. Apoi se hotara serios sa-si stranga cativa banuti pentru placerea unui semineu, ... si pentru un balansoar din lemn, in care sa citeasca si sa le croseteze nepotilor.
- Ha, nepoti .... chicoti. Intai copil, apoi nepot. Am inversat  timpul.

Prezenta canarului ii starni curiozitatea de a-i citi noile postari. Erau multe si scrise in picanteria obisnuita. Ultima pagina insa era neobisnuita. Castelul ei de nisip, bucuria noptilor si a zilelelor de poveste picase, ca un joc de domino, intrase in disperare, se condamna, viata e nu mai valora nimic, era doar un carusel up-down. Deceptia ii patruse in minte, in inima si in suflet  Era pustiita, ca nisipul de la malul marii toamna tarziu. Labilitate sau profunzimea adevarului crud ?! EA nu-si dorea sa stie. Cert era ca viata ca un carusel te duce pana la un plus al exaltarii si apoi te coboara in tenebrele depresiei.
- Canarul isi va reveni, ingana EA ...dar cine stie daca va invata sau nu lectia vietii, sau o va lua de la capat cu si mai multa dezinvoltura.

 In casa ei mirosea a mere si gutui coapte, ai ceai si lamaie, a viata simpla. Doar muzica picura in boxe cand EA ii multumi divinitatii pentru puterea ultimilor ani de a fi echilibrata. Pretuia viata, o traia la maxim, dar fara sa-si mai smulga parul din cap in hohote de plans, fara intensitatea despartirilor, fara esecul dus la extrema mortii. Duruse rau, rani erau peste tot, dar peste ele infloreau dorinte  fine, libere sa existe, independente de semeni. Ale ei.

Inainte de culcare ii transmise canarului o imbarbare  gen :"vei trece si peste asta, nu ai voie sa cazi ". Apoi adormi cu un zambet de copil fericit pe fata, in propria lumina din noapte.

Zorii zilei friguroase o trezira tarziu, iar fereastra casei ei se deschise la fel de larg, sa primeasca frigul asa cum primise si caldura. Era o noua zi, si era o zi frumoasa din viata !

                                                                     ~ SimMB



CARTE  VIRTUALA pag.10

Cap I Fila 9

Toamna se razbunase. Adunase zilele bune intr-o suita de trei si pe cele urate intr-o alta de patru.
EA stranuta cu masiva cana de ceai intr-o mana si un covrig in alta. Copacul din fereastra isi ravasea pletele si suiera a paguba. Isi pierduse parte din frunze si se smiorcaia deja. Nimic nou in toamna.
In virtual se manifestau alte toamne. Toamna inimii plangea, jelea dupa primaveri de iubire. Toamna intelesului isi cauta intelegerea.
 Lumea era nebuna la propriu, iar ei ii placea aceasta paleta de suflete. Intre decorul peretilor, mascat cu putin violet si galben pe un fond cam aprins de sidefiu, un lampadar langa fotoliu, viata din calculator pulsa.

- A naibii daca nu-i adevarat, mai adevarat decat adevarul ! ...si rase poticnit cu ceaiul in gura.
Iubea menta si aroma ei, alaturi de acrisorul poamelor rosii de maces. Mentolul ii desfunda creierul pana la ultimul neuron activ.

Usa dupa usa, blog dupa blog. Pasea fara rezerva. Un bibliotecar, despre care aflase ulterior ca scrie in tandem cu sotia sa, incita la postari inedite, "creatii noi " cum le spunea el. Chiar le promova cu o oarecare filtrare.  EA nu era dispusa sa fie nici judecata, nici filtrata, nici promovata. EA isi scria in cuvinte sufletul, il vizualiza, si-l expunea spre interpretare. Dar dincolo de toate acestea n-o interesau cursele de intelect, nici marginirile societatii. Isi dorea libertatea expunerilor...si atat. O masa mare, plina cu bucate diverse, din care fiecare isi poate permite sa guste. Astfel sufletele cititoare vor descoperi gusturi inedite, placute sau neplacute, ravasitoare sau stupide, dar clar noutatea va exista.

Canarul-femeie ii devenise apropiata. II trimitea mesaje si invitatii in lumea jaratecului.
- No, nu-i e mine ... eu sunt calul cu ovazul si nu calul cu jaratecul . :))
- Pai daca nu ai mancat niciodata jaratec ai trait degeaba . ...ii raspunse sec canarul.
- Crezi tu, na, e o parere.
- Ba sunt sigura. Ovazul e treapta linistii, a pierderii in drumul sortii. Jaratecul te inalta, iti da aripi. :)
- Un alt soi de energizant, daaaaa! ...rase cu pofta EA.

 O masca ii aparu in fata. Una hidoasa.
- Doamneeeee   .... ce om am prins in plasa ??! ...sau cine da buzna pe usa din fata ?!
Parea pacifist. Comenta la subiect, nu supara si cel mai important nu inoportuna si nu flirtra. Parea vertical, dar masca era disperant de urata. Postarile lui exprimau pasiunea informatiei. Sa vezi si sa nu crezi, cat de simplu poti caracteriza un "cineva" dupa modul de a-si aduna micul portofoliu de scrieri.
Intr-o discutie pe tema "traieste clipa", EA isi permite intrebarea:
- Domnule, sincer masca ta e stupida, oarecum cretina, ...o sperietoare. Ai vrut sa ne sperii cumva sau pur si simplu ti-ai agatat-o la profil in virtutea nauicirii interlocutorului ??
- Nu draga mea. E un film, un actor anume sta sub aceasta masca si ma mir ca nu-l stii.
- Intamplarea face sa nu-l stiu dar voi cauta acest " Why so serious joker" . :)

Afara ploua turbat. Masca neprimitoare o puse in garda. Nu stia personajul, nu vazuse filmul.  Numai ideia de a viziona in noapte un asemenea om-masca o ingrozea. Asa ca lasa in alta zi vizionarea.
Inchise lumea din calculator si-si pregati o baie fierbinte, un alt ceai  si-o melodie in surdina.
Dar mintea i se setase, nu se relaxa,  cauta interpretarea acelui personaj hidos, taiat, sangerand.
-  Sufletul lui e atat de frumos, se trezi EA soptind. Acel om are totusi o inima mare.  Vreau sa vad filmul.... :)

Adormi tarziu, intr-un zbucium. Visase omul de dupa masca. In vis el ii transmitea un mesaj:
"- Sa nu crez in masti. Lumea e plina de oameni cu masca. Sub masca unui clown se poate ascunde un monstru. Sub masca unei bestii poate trai frumosul."

Era tarziu, telefonul repetase de n ori apelul de trezire, EA era transpirata. Sterse ochii, sari din pat ca arsa.
Ibricul de lapte, gura de cafea, painea prajita cu unt ... afara inca ploua zbuciumat :
- Buna dimineata  lume...e o alta zi din viata !

                                                                                    ~SimMB


CARTE VIRTUALA pag.9


Credit toamnei

Locuiesc adanc in mine,

infoliata de sentimente noi si vechi,
sambure in fruct, samanta de viata;

ades privesc in afara prin filtru telescop,

sa numar stelele, norii, iarba si pomii;

cat ele respira eu sunt muta
si cumpar cu inima-n dar flori-culori.


                                                    ~ SimMB

11.10.2016
            

Cap I Fila 8

    Topaia pe strada printre oameni , ca o femeie nitel deraiata. Topaia in mers pe un ritm ce-l canta doar in mintea ei.
    ....Simply Falling ...
   Se rezema apoi de o vitrina cu bordura lata, desfacu esarfa lila de la gat si inchise ochii. Soarele ii intra in pori, o topea. Telefonul ii suna in buzunarul gentii. Initial evita sa raspunda. Apoi privi ecranul. Un fost bun prieten, nitel prea bun ca sa-i devina iubit o cauta. Ii raspunse :
- Da, darling, ti-a taiat iubita ratia de hrana si vii cu plansete  si cu rugaminti sa  iti ascult jalea ?!
- De unde stii  ??!! ...era mirat, dar si incantat de atitudinea ei. Ei, cam ceva in genul asta, numai ca maine e ziua ei si nu stiu ce cadou sa-i fac.
   EA se rasuci spre vitrina magazinului de care tocmai se sprijinise si raspunse scurt :
-  Un laptop .
-  Aaaaaaa ?! Pai e o femei pudrata, aranjata, ...minunata, mofturoasa, nu s-ar bucura de asa ceva.
-  Atunci cumpara-mi mie unul. In curand este si ziua mea.
    Barbatul ramas fara ideii si fara glas, tacu.
- Alo JR  mai esti pe fir sau ai picat ?  A nu, teleportezi cuvintele, am uitat, s-a trecut de mult la telefonia fara fir.
    JR tusi spre a-si retusa pauza, efect de scena, apoi balbai ceva cum ca nu l-a ajutat cu nimic atitudinea ei si inchise.
- Da, dom'le tu si prioritatile tale. Mai du-te la plimbare cu ele !
  Stia ca hotarase  fix cu  cinci minute inainte ca EA sa devina prioritatea ei. Constatase dupa un sir de esecuri in diverse domenii si etape ale vietii, ca acolo gresise si vroia sa repare asta cumva.
   Anesteziata de soare, cu ochii pe jumatate orbiti intra in magazin. Baiatul de la raft era de fapt pe sub raft, cauta ... . Ea privi spre televizoarele deschise, toate pe acelasi program. Apoi prinse in mana un storcator de fructe si ameninta cu degetul aratator spre un laptop negru cu incrustratii albe :
- Data viitoare cand intru aici, pe tine te iau.
   Baiatul de la raft nici macar nu auzi, lua banii, ii dadu restul si bonul si-i ura sa-i fie de folos. Avea o jumatate de casca pe o ureche. Din haraitul interior se auzea ceva rock. EA isi spuse in gand ca pana si el face ce vrea fara a se restrictiona cu muzica de la job.
    De astazi, zi de marti si nu de luni, facuse un pact cu ea. Se va juca cu  dieta, va manca ce poftea, va bea fresh, va face sport si va scrie la liber poezie.
    Un dus, cateva mere mixate, biscuiti pentru copii, o cana de ceai si  hop in lumea ei. Primul gand il scrise mare pe blog :
< Ma merit asa cum sunt.
< Traiesc cu mine asa cum sunt.
< Ma iubesc asa cum sunt.
<  Traiesc clipa .
    Poemul incantarii mele 

Mi-e dor sa te pisc de piciorul stang,
si tu sa schiopatezi prefacut,
sa ceri creme mistuite in unt,
in timp ce tamai as arde pe rug,
si fumul balsam sa-l trimit catre tine.

   Apoi saluta comentariile si colinda spre noi refugii din lumea ireal-reala-virtuala.
... si le descoperi, si le savura, si-si incredinta spatiu si timp pentru  pasaje minunate. Plangea sau radea. Erau multi si buni si scrisul venea din pasiunea daruirii si nu a chestiilor impuse.
   Domnul Stie-tot facuse un ocol de 180 grade si aplauda pagina ei. EA se relaxase,  si la randul ei daruia vers, melodie si simtire.
    Tresari, un mesaj o anunta ca maine va fi o sedinta.
- Ok, voi fi acolo, dar voi fi alta .
   Era hotarata sa straluceasca, sa nu muste, sa fie clara si concisa, neinfluientabila la ura si  distorsionare, sa-si caute armonia pana si in paharul de apa prezent mereu pe masa.

   Dar pana atunci lumea virtuala o acapara pana tarziu in noapte.

                                                                                                   ~ SimMB



CARTE VIRTUALA pag.8



Cap I Fila 7

Era atata galagie dincolo de geamul ei si atatea raze lansate spre el, incat hotara sa-l tina inchis. Era duminica. Clopote la unison se intercalau cu pasii si vocile oamenilor de pe strada. Vocea unui preot se auzea tare si clar pe boxe.

Ea tacu, asculta si apoi se ruga pret de cateva minute. Se ruga acelui divin ce salasluia in frumusetea lumii, in pacea lumii si-n indepartatul cosmos. Invatase din propriile greseli, ajunse mai tarziu convingeri de viata, ca daca isi oferea  divin, traia in divin, daca isi oferea neguri tulburi, traia in neguri.

Pregati un mic dejun grandios pentru o duminica . Il infuleca cu pofta unui nemancat de ore bune. Apoi lua gura de cafea cu lapte si deschise blogul. Nu trecuse nimeni sau asa parea. Nici un semn.
- Pacat, acum sa vad cu cine voi interactiona !

Incadrata pe pagina domnisoarei Canar lucrurile nu erau deloc searbede. Femeia intalnise un cumparator de iluzii, il incarnase dorintelor ei, il muscase de mana. Il tatuase intr-un stil clasic, vulcanic. Pe pagina neagra scrisa cu roz sidefiu, era descris fiecare detaliu al simtirii, de la inceput si pana la capat, pana la tigara de sfarsit si privitul marii din balcon.
- Ups, Canarul asta nu se joaca ! :)))))))
... si izbucni intr-un ras zgomotos.

Telefonul o anunta ca o prietena draga o admonesta ca nu mai iese din casa, drept pentru care ii oferta o excursie, un picnic sau pur si simplu un dulce pe o terasa.
Ea se privi in oglinda . Era ciufulita, in pijama cu un capot peste, dar nu-i va lua decat cateva minute sa-si aseze tinuta si sa profite de o iesire si un dulce.
Au gasit rapid locuri libere la o terasa.  Prajitura si sucul de langa erau doar un motiv pentru baia de soare si sporovaiala celor doua.  Semanau cu doua adolescente, desi fata le trada varsta.  Amandoua isi croisera drumul in viata prin munca, munca...studiu, studiu...si iar munca. Norocul unei casncii  fructuase era demult un vas esuat . Se multumeau cu ideia de a avea macar cate un copil.
- Dar nu acum !...spusera amandoua in cor la atingerea acestui subiect .
Si pe fete li se contura aura copilariei lor.

 Spre seara tarziu, cand talpile isi doreau odihna, cand cararile din parc fusesera batute pas cu pas Ea intra in lumea virtuala.
Dorea sa imparta frumusetea zilei, si sa spuna  "Noapte buna ! ", asa cum  ar stinge lumina zilei, fix de la ea din casa .
Si chiar o facu ...le posta comentarii tuturor din lista, cu mesajul :
- Noapte buna ! Noapte buna copii mari !


                                                                                               ~Brandusa SimMb

CARTE VIRTUALA pag.7







Cap I Fila 6

Zi de sambata. Se trezise tarziu. De fapt era deja cu ochii pe jumatate deschisi cand soarele abia rasarea, apoi adormi la loc.
Cafeaua fierbinte cu lapte o bau vizualizand, din varful pernei fotoliuliu, cateva stiri.
- Insipide ! spuse EA. Daca vrei sa-ti strici dimineata, priveste la ele !
... si inchise accesand un program cu muzica.
- Asa e mai bine ! ...si-si zambi, alunecand cu gandurile spre ce ar avea de "robotit" peste zi.
Enumera : masina de rufe, aspirat, schimbat lenjerie de pat, putina ciobita, un felul doi si o prajitura usoara.
Nu avea musafiri, dar se respecta. Apoi va urmari cateva filme noi .
Tocmai ce-si terminase munca si se aseza spre a viziona un film rcomandat. Telefonul mobil ii zbarnai o melodie. Coafeza, mda.
- Ati uitat de programarea pentru astazi sau o amanam ?!
- Da, am crezut ca e sambata viitoare...o amanam !
Ce naiba intelesese asta, se gandi EA. Alta data voi spune fix data, nu numai ziua saptamanii.
In fine, porni filmul.

 Brrr la soneria usii. Deschise. Un domn cu o geanta remarcabila pe umeri, un ecuson la fel de important  ii ceruse o donatie.
- Nu am !...si ii inchise usa in nas.
Cunostea EA genul acesta de fundatii. Nimic real, va cotiza la unele mai sigure cand va crede de cuviinta.
Reporni filmul si-l viziona fara alte intreruperi. Era acolo in scenariu si-n personaj. Bun, concluziona si multumi recomadarii.

Era deja tarziu. Imbraca un treining gros si iesi. Macar atat sa-si plimbe trupul, pana in parc si inapoi. Aerul curat o trezi la viata. Mai nimeni pe strada, ici si colo se aprindea cate o lumina.

Era o zi doar pentru ea. Adora sambata si nu vroia s-o imparta cu nimeni. Nici macar cealalata viata nu i-o putea lua.

Bau cana de cacao cu lapte, savura painea prajita cu unt  si miere, singura exceptie a serii de sambata apoi urmari lenesa, aproape somnolenta un alt film, si-un alt scenariu.

Si cum orele faine trec rapid, nici nu a  prins de veste cand intrase intr-o alta dimineata.

                                                                                                ~ SimMB


CARTE VIRTUALA pag.6